Poveste cu semidocti. Tacitus si existenta lui Iisus.

Scurt istoric:
     Intr-o discutie cu cineva al carui nume l-am uitat si nici macar nu e relevant mi se spune: "vreti dovezi necrestine despre existenta lui Isus?" "Da", raspund eu ca orice om normal la cap cu solida formatie stiintifica si pentru care dovezile conteaza, "OK, Tacitus e bun?"  "Da" raspund eu, avand in vedere ca Tacitus, desi n-a fost exact, exact contemporan cu Iisus a trait intr-o perioada relativ apropiata; in fond s-a nascut cam la vreo 60 de ani dupa evenimentele descrise in Noul Testament. 
     Incantat, personajul si incepe sa-mi toane niste vorbe in romana cum ca Tacitus ar fi spus aia si ailalta. "Astea nu sunt dovezi, stimate domn" raspund eu, din nou, ca orice om normal, de formatie stiintifica, "dati-mi va rog originalul, sursa, sau macar o analiza critica a cuiva, recunoscut ca expert". 
     Fericit ca-l ascult, omul imi pune la dispozitie niste site-uri dubioase, vadit apologetic-crestine care povesteau chestia cu Tacitus. Insist: "Care parte din cuvantul 'ORIGINAL' nu intelegeti? Nu va faceti griji pentru mine, ma descurc eu cu latina". 
     Enervat, si oarecum superior, omul imi arunca un link catre o traducere IN ROMANA a Analelor lui Tacitus, dupa care refuza sa "ne mai conversam".  Nici de data asta nu pricepuse ce e aia "sursa originala", sau poate stia ca adevarul in legatura cu presupusa confirmare din izvoare istorice a existentei lui Iisus nu este chiar asa cum pretinde dumnealui. Inclin sa cred ca e vorba de prima varianta. Semidoctii astia sunt atat de plini de ei si atat de patrunsi de "adevarul" afirmatiilor proprii incat orice chestionare a acestui "adevar" ii scoate pur si simplu din sarite. In plus, mai nou, e si patriotic si crestin sa nu cunosti si sa nu vorbesti decat limba romana, exclusiv, si sa repudiezi cu manie orice alta sursa de informare si documentare. Pe scurt, pentru semidoctii astia, ce nu este in romana nu exista. 
     
Scurta cercetare si rezultate:
     Devin curioasa, asa ca ma apuc sa caut singura celebrele Anale ale lui Tacitus, daca se poate in original, sau macar o analiza critica a cuiva cu reputatie credibila. Cum asa ceva nu exista in Romania si in limba romana, am incercat direct o cautare in engleza.
 Ca sa nu o lungesc prea mult, in urma cautarilor, au rezultat urmatoarele: 

1. NU exista nicio scriere originala a lui Tacitus care sa se fi pastrat pana in zilele noastre, ceea ce era, de altfel, de asteptat, avand in vedere ca Tacitus a "vietuit" intre 58 AD si 120 AD (longeviv pentru vremea aceea)
2. Singurele copii ale Analelor lui Tacitus de care dispune omenirea sunt scrise undeva prin secolele 11 - 12 si au fost gasite in niste biblioteci catolice. 
3. Pasajul in cauza (Anale 15-44, nu 5-44 cum sustinea domnul in cauza, dar eroare e scuzabila) povesteste intr-adevar episodul incendierii Romei (anul 64AD) de catre Nero care, cautand apoi un tap ispasitor, da vina pe suporterii lui CHRSTUS (n-am scris gresti, asa apare in primul manuscris) care ar fi incendiat Roma ca razbunare pentru crucificarea acestuia in Iudeea sub conducerea lui Pontiu Pilat. 
4. Spre deosebire de restul textului, care este plin de surse si referinte, in acest pasaj, Tacitus nu face nicio referire la vreo sursa si nici nu face vreo referinta la vreo lucrare anterioara. 
5. In a doua copie a Analelor, se vede clar ca in text s-a adaugat litera "I" numelui CHRSTUS. 
6. In afara de aceasta referire, a lui Tacitus, in acest pasaj specific, NU exista nicio alta referire istorica asupra faptului ca Nero ar fi dar vina pe crestini. 
7. Nici macar crestinii nu fac aceasta afirmatie decat 400 sute de ani mai tarziu. In lucrarea crestina "Actele aprocrifice ale lui Pavel", autorul pune prigonirea declansata de Nero impotriva crestinilor pe seama faptului ca un anume Patrocles i-ar fi spus lui Nero, inainte de a-si da obstescul sfarsit, ca vor veni crestinii sa-l rastoatne pe el. pe Nero, de pe tron
8. Este extrem de improbabil ca Tacitus, un necrestin, sa fi folosit, pentru a-l identifica pe Iisus, varianta greceasca a numelui, aceea de "Christos". Ar fi fost normal ca un roman sa foloseasca varianta latina aceea de "Isus din Nazaret". Un scrib crestin, pe de alta parte, ar fi folosit numele "Christ" si nu pe cel seculat de Isus din Nazaret
9. Nicaieri in alta parte, in operele lui Tacitus nu exista absoluit nicio alta referire la crestini, nici macar in general, ca parte a societatii romane, ceea ce dovedeste ca populatia crestina din Imperiul Roman la acea vreme, era suficient de nesemnificativa incat existenta ei sa fie ignorata de istorici.
10. Chiar si istorici crestini considera ca pasajul este destul de dubios. Intre altii Even Remsburg, in 1909, gaseste 14 motive pentru care pasajul ar trebui declarat fals. 
11. De-a lungul timpului, pasajul cu pricina a fost analizat si ras-analizat de o multime de istorici, din toate epocile, majoritatea crestini, care aveau toate motivele sa gaseasca dovezi care sa ateste ca pasajul este autentic. Niciun istoric respectabil nu a putut gasi argumentele necesare pentru a autentifica paragraful, din contra, toti au fost fortati sa admita natura, cel putin dubioasa a acestuia

Concluzii si recomandari: 

- Cine sustine ca exista dovezi irefutabile din surse necrestine ale existentei lui Iisus, fie minte, fie e needucat, fie are doar o spoiala de cultura de care e foarte mandru si de care face atata caz incat nu mai e in stare sa auda si parerea altora

- Sa nu va fie niciodata teama sa va verificati cunostintele si ceea ce considerati a fi adevarat ci sa cautati sa confirmati adevarul convingerilor voastre, fiind pregatiti a renuntati la ele daca dovezile contrazic ceea ce aveati impresia ca stiati. Veti avea, astfel sansa de a va simtiti satisfacut cand se confirma ca ceea ce stiati si considerati a fi adevarul se confirma a fi adevarat in urma analizei si a dovezilor. 

- In cazul in care ceea ce ati considerat ca e adevarat se dovedeste a fi nereal si ca exista dovezi irefutabile care va contrazic convingerile, sa nu va fie niciodata teama sa renuntati la ceea ce era "adevarat" pentru voi, pana la acel moment si sa adoptati totdeauna adevarul care e sustinut de dovezi. Pana la urma. omul cat traieste invata.

- Ce bine ar fi daca sistemul nostru de invatamant s-ar concentra mai putin pe transmiterea de informatie si mai mult pe formarea mecanismelor de gandire analitica si stiintifica la copiii nostri. Ar avea si ei sansa de a concura de pe pozitii de egalitate cu copiii din alte tari si n-am mai fi prostii Europei. 

P.S. Am terminat aceasta postare la 2.30 noapte, prin urmare, orice greseala sau litera mancata, este oarecum, scuzabila si va rog sa mi-o semnalati in comentarii ca sa o pot corecta.