Cu BREXIT-ul la “cremenal” - telenovela juridica englezeasca

 Pe plan juridic, iesirea Marii Britanii din UE este mai tare ca o telenovela sud-americana

Sa ne lamurim un pic cum e cu BREXIT-ul asta. Deci (stiu ca nu e frumos sa incepi o propozitie cu “deci”, dar... deci..), referendumul de iesire a Marii Britanii din UE a fost, din punct de vedere legal si constitutional, unul CONSULTATIV. Adica, ceva asa, ca sa stie “baietii” din parlament cam ce vrea “boborul”.

Practic, in acest moment, nicio lege britanica nu poate obliga Parlamentul sau Guvernul sa dea curs rezultatelor acestei consultari populare. 

Pe de alta parte, insa, neimplementara rezultatelor referendumului este de natura a fi interpretata ca un deficit de democratie. Aici lucrurile se complica un pic pentru ca si la parlamentarii lor functioneaza aceeasi regula ca si la noi, adica votul NU este imperativ, cu alte cuvinte nu poti obliga un parlamentar sa voteze altfel decat il indeamna constiinta. Ca atare a obliga parlamentul sa accepte rezultatele referendumului este, iarasi, deficit de democratie. 

Peste toate astea trebuie sa adaugam presiunea UE pentru declansarea negocierilor de “divort” cat mai rapid cu putinta, care se poate face doar prin invocarea celebrului Art.50 din Tratatul de la Lisabona care spune ca "Orice stat membru poate decide retragerea din Uniune in acord cu cerintele sale constitutionale". Desigur ca UE nu a avut niciun interes in a face usoara retragerea voluntara a statelor din blocul comunitar, ca atare art 50 nu detaliaza cam care ar fi cerintele minime necesare din constitutiile statelor pentru declansarea negocierilor de retragere si nici nu specifica exact procedura de urmat. Doar acorda o perioada de doi ani pentru negocieri insa cu posibilitate de prelungire si exclude tara de la orice intalniri care au pe agenda si iesirea ei din UE.  

Daca v-ati imaginat ca batalia juridica se rezuma doar la asta, v-ati inselat. Telenovela abia acum incepe cu adevarat si devine de-a dreptul palpitanta 

Ei bine, englezii au ceva ce se numeste “prerogativa regala” care ar permite Guvernului - care, dupa cum stiti, este “al Majestatii Sale”, spre deosebire de Parlament care este al poporului - sa invoce articolul 50 FARA consultarea Parlamentului. 

Cum Tratatul de Baza al UE nu specifica procedura nationala ce trebuie urmata pentru invocarea art 50, Bruxelles-ului nu prea ii pasa cum si cine si in ce baza va invoca. UE este interesata doar in declansarea negocierilor cat mai curand posibil deoarece incertitudinea are impact asupra economiei. 

Bun, sa revenim la britanici. Intra in scena un nou actor - mediul de afaceri. Oamenii de afaceri din UK, care nu au, nici ei, niciun interes ca sa isi vada taiat accesul la uriasa piata europeana si nici declansarea negocierilor de iesire din UE nu le pica bine la afaceri, si-au unit eforturile pentru a bloca demersurile. Asa ca au angajat niste firme de avocati super-tari care au intrat in negocieri cu Guvernul amenintand ca, daca “da dracul” sa se apuce de invocat ceva pe la Bruxelles fara aprobarea Parlamentului, fac proces colectiv si dau statul in judecata blocand demersurile la Curtea Suprema. Oamenii par foarte hotarati sa nu cedeze si au angajat deja crema avocantilor pledanti constitutionalisti in Anglia intre care si celebrii (asa zice presa britanica, cel putin)  Lord Pannick QC si Rhodri Thompson QC.

Ca sa intelegem pe ce se bazeaza oamenii de afaceri in acest demers trebuie sa descurcam un pic increngatura juridica. 

Intai si intai trebuie sa specificam ca Marea Britanie nu are o constitutie “per se”, adica in sensul in care o intelegem noi in Europa. Ei merg pe un sistem juridic cutumiar, asa cum vedeti mereu in filmele americane cu avocati cand invoca aia tot felul de precedente din procese anterioare. Ca atare, la ei, constitutia este alcatuita dintr-un set de principii de baza la care se adauga toate hotararile judecatoresti referitoare la un subiect sau altul emise pana la data procesului.  

In cazul de fata, pe de o parte, Guvernul stie ca, pentru iesirea efectiva din UE, este obligatorie aprobarea parlamentului deoarece trebuie abrogat actul de aderare la Comunitatea Economica Europeana din 1972, act semnat in baza unei decizii a parlamentului, fiindca exista niste sentinte judecatoresti mai vechi care spun ca “ce aproba parlamentuil se poate abroga doar de catre parlament”. 

De aceea Guvernul spune ca va invoca “prerogativa regala” doar pentru demararea negocierilor cu UE nu pentru finalizarea iesirii efective a Marii Britanii din blocul comunitar.

La randul lor, avocatii oamenilor de afaceri sustin ca nici macar invocarea art 50 nu intra in atributiile guvernului ci este tot de resortul parlamentului pentru ca referendumul nu este unul decizional ci doar consultativ si ca in acest caz “prerogativa regala” nu poate fi folosita pentru a submina statutul parlamentului. 

Firma de avocati angajata de oamenii de afaceri a anuntat public ca urmeaza sa dea in judecata guvernul cu actiune preventiva care sa-l oblige sa se supuna prevederilor constitutionale si sa respecte suveranitatea parlamentului care, in opinia lor, este singurul indrituit sa aprobe invocarea art 50.     

Daca v-ati imaginat ca incurcaturile juridice in care s-a bagat Marea Britanie cu acest BREXIT se termina aici, v-ati inselat din nou. V-am spus ca aventua asta “legala” e mai tare chiar decat “Jose-Armando” si “Suleiman - Magnificul” la un loc. 

Exista si episodul, de fapt episoadele, cu procese pe bani; multi, foarte multi bani. 

Din 1975 pana azi, UK a negociat 94 de Tratate bilaterale de investitii (BIT) in care exista o celebra clauza numita ISDS care se refera la reglarea disputelor intre stat si investitor. Mai pe romaneste, clauza respectiva da dreptul investitorului de a da statul in care investeste in judecata pentru recuperarea prejudiciilor cauzate se modificarile legislative facute de acel stat. 

In aceasta speta, invocarea articolului 50 in urma unui act emis de parlamentul britanic da cale libera investitorilor pentru a da in judecata guvernul cerand daune/interese invocand ca ei au investit in UK pe baza faptului ca aceasta ESTE MEMBRA A UE. 

Cum valoarea investitiilor straine private facute in UK pe baza acordurilor bilaterale se ridica doar in ultimii 5 ani la 4.5 Trilioane de lire sterline, ne putem usor imagina cam care ar fi valoarea daunelor pe care ar trebui sa le plateasca Regatul Unit daca se demareaza astfel de procese, care, mare atentie, nu urmeaza a fi judecate la curtile britanice ci, in marea majoritate a cazurilor, urmeaza a se desfasoara la curtile internationale de arbitraj - alea care sunt cel mai adesea in favoarea firmelor si nu a statelor. 

Daca va aduceti aminte, astfel de procese au fost pierdute si de Romania. Doua dintre ele sunt celebre, fratii Micula si Gold Corporation. Diferenta este ca Romania ESTE membra a UE si poate contesta deciziile curtilor de arbitraj la Curtea Europeana de Justitie. Chestie pe care a si facut-o, procesele fiind amandoua pe rol. 

Partea cea mai simpatica din povestea asta cu procesele pe bani este ca UE este in curs de negociere a tratatelor comerciale globale atat cu SUA cat si cu Canada si acolo, dupa o batalie crancena, UE a reusit sa obtina pentru clauza ISDS niste conditii mult mai avantajoase pentru state, limitand posibilitatile investitorilor de a le da in judecata pe chestie de modificari legislative. 

Ironia ironiilor, cea mai mare, este ca acordul TTIP cu SUA a fost una din mantrele campaniei de iesire din UE, brexiterii acuzand ca UE negociaza pe ascuns si netransparent cu SUA si ca face concesii corporatiilor in defavoarea statelor si ca de aia e imperativ necesar ca britanicii “sa-si ia tara inapoi”. 

Este adevarat ca englezii nu au sange fierbinte latin si nu fac dramolete din orice poveste de amor sau, pe plan politic, din orice declaratie mai mult sau mai putin scoasa din context a vreunui politician, ei, cu sangele lor diluat de ploaie, cand se apuca de treaba, declanseaza drame nationale din alea capabile sa ingroape un intreg popor.

 Oricum, aventurile prin care trec britanicii acum dupa ce si-au facut-o cu mana lor sunt demne de urmarit si, daca suntem destepti, sunt numai bune sa invatam si noi cate ceva din ele.